Treceți la conținutul principal

Nume provizoriu: Frankenstein

Am avut in gand acest articol de ceva timp insa nu ii gaseam un nume potrivit. Asa ca mi-am facut o nota care sa imi aminteasca sa ma gandesc la nume pentru articol, ca sa il pot scrie. Insa nu am gasit... Si ma macina prea mult ceea ce vreau sa zic asa ca am ales un nume care probabil nu o sa vi se para ca are legatura cu articolul, insa in final o sa-l explic.
Probabil ca ma comport ca un dependent de droguri ce incearca sa se lase si atunci cand corpul ii ramane fara nici un strop din otrava, intra in convulsii pentru ca are nevoie de ceea ce s-a obijnuit.
Drogul meu se numeste telefon sau mai bine spus smartphone. Au trecut aproape 2 luni de cand nu am mai folosit iPhone-ul meu ca pe un smartphone, ci doar ca un iPod. Pentru ca nu am semnal, pentru ca nu sunt in tara, nu pot sa il folosesc de nici un fel. Nu pot spune ca mi-e dor sa vorbesc la telefon pentru ca vorbesc pe skype cu prietenii mei si cu familia iar sa vorbesc cu lumea de aici la telefon, nu imi place... Iubeam sa vorbesc la telefon, insa in romana, nu in alta limba...
Am ales sa merg mai departe cu acelasi tip de telefon. Chiestia asta m-a costat doua lucruri:
1. trebuie sa astept un timp pentru ca e o lista de asteptare pentru telefon
2. singura retea care comercializeaza acest telefon nu este forte populara, fiind o retea noua iar singurii clienti pe care ii are ii are datorita brandului Apple.
Cam toata lumea pe care cunosc are Docomo sau Au, putini au SoftBank. Sa suni in alta retea e in plus fata de abonament si nu e rentabil. Cel mai rentabil in Japonia e sa trimiti mailuri. Abonamentele au internet nelimitat si toata lumea isi trimite mailuri, in loc de mesaje sau telefoane. Asta o sa fac si eu in curand.... (intr-o saptamana).
Mi-e dor de facebook-ul de pe mobil. Mi-e dor sa dau un check-in, mi-e dor sa postez o poza pe wall si sa comentez ceva despre ea. Mi-am dat seama ca inca mai fac poze cu telefonul gandindu-ma sa le postez de pe mobil pe fb insa realizez apoi ca nu pot si ma gandesc sa o fac in camin, de pe laptop si uit.
Asa ca o sa va prezint o colectie de poze ce trebuiau sa ajunga pe fb, nu aici...
De exemplu, poza asta vroiam sa o postez acum o luna si sa va intreb (pe cei ce au studiat sau studiaza Constructii in Iasi) cu cine seamana. Indiciu: au aceasi meserie, insa cea din japonia e foarte draguta, in schimb ce aia din Romania e o hoasca a dracului.

In Hanakoganei exista un restaurant chinezesc unde imi place sa mananc duminca. Asta e meniul meu preferat, din selectia lor. Supa, orez, Piept de pui cu salata de varza si porumb, Gioza si un fel de salata muratam ce e buna, insa nu ca varza noastra murata.

Poza asta vroiam sa o dedic prietenilor mei de la arhitectura. Acolo jos, e o sala mare, cred ca e un laborator, unde studentii la la arhitectura lucreaza. Din cand in cand mai ies si afara si lipesc sau vopsesc sau coloreaza pe planse sau machete. Se poate vedea inauntru ca e o macheta cu niste blocuri. Apropos, cei de la arhitectura sunt singurii care au Mac-uri in universitate. Pentru restul universitatea are un contract cu Dell asa ca peste tot sunt Dell-uri.

In imaginea de fata puteti observa hipsterul japonez. Pantaloni suflecati, pantofi si sosete amuzante. Daca as fi fost slab, sa mor de nu mergeam si eu asa. Mi se pare foarte funky. Iar sezonul asta in Japonia se poarta sosetele cu modele traditionale (germane, austriece, romanesti, de ce nu) in culori din astea nebune, care sa scoata din monotonie tinuta. Iar la femei se poarta ciorapii in culori puternice, care sa dea o pata de culoare tinutei.

Cel mai plictisitor curs ever! Nu numai ca materia e ingorzitoar de plictisitoare (Tensiuni, Eforturi, Lucru mecanic virutal, energie cinetica, potentiala, bla bla bla) mai e si proful care scire ingrozitor si vorbeste o engleza asiatica din care intelegi in loc de Circulr Bars, circus bus si tot asa.

El e nenea despre care vobeam mai sus. Iar ideea pozei e ca aici toti profesorii citesc formulele ce cica le predau, de pe foi, nu ca la noi ca profesorul le stie si le scrie din cap...

Deci, avand in vedere ca in mod normal as fi facut toate aceste lucruri, cu poze, cu statusuri, pe fb si nu pe blog, pentru ca acest articol e un fel de monstru, un fel de mort resurcitat, am ales sa il numesc Frankenstein.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...