Treceți la conținutul principal

The Lab Trip

Vineri am fost toata ziua ca un poil mic care nerge in prima lui excurise. Am plecat la scoala cu geanta in mana, al lasat-o in laboratos si m-am dus la ore. Nu stiu de ce la obiectul Soil mecanics discutam despre metoda elementuli finit iar ca tema am de dezvolata serii Taylor dupa teroma de aproximare a derivatelor de urdin I, insa asta e alta poveste... Dupa celebra pauza de masa, de la 12 am avut curs cu prof Hamada. In lift, mi-a spus ca ne intalnim in parcare in 15 minute.

Asa a inceput aventura... Cred ca faptul ca am mers cu masina profesorului a fost un mare avantaj pentru ca ne-a explicat si aratat fiecare cladire importanta pelanga care am trecut, ca Ministerul Apararii, Ministerul Invatamantuluii,Palatul de oaspeti al familiei regale, Sediul Clubului Inginerilor construcori si multe altele. Am traversat orasul ca sa ajungem la autostrada, ce face legatura intre Tokyo si Chiba. Limita de viteza e destul de scazuta in Japonia, 100 de km la ora pe autostrada, iar masina profului, o Toyota Avensis are litare de viteza la 180. Soseaua a fost fantastica, am trecut peste podul curcubeului, apoi am trecut prin doua tunele sub apa, pe sub cladirea portului si pe sub pista de aeroport, iar cand am ajuns in golf, drumul de 18 km a fost numai pe sub apa. Apoi, cand am iesit din tunel am oprit intr-o parcare mare de unde poti admira oceanul. Am facut poze si ne-am usurat. Sincer am fost in cel mai tare wc public din lume. Peretele din fata pisuarelor e din sticla si in timp ce te usurezi te uiti la ocean.
Cum am intrat in Chiba parca s-a schimbat lumea. Nu mai era acea Japonie Hih-tech, ci o tara de imi aduce aminite de Romania la munte. Serpentine, tuneluri prin masvi muntosi si multa padure...
Intr-un final am ajuns si la cazare. Locul unde stam e Waseda Seminar House, o cladire mare, cu 23 de camere de cate 4 sau 6 perosane (paturi suprapuse), un hol mare la parter, uide poti juca jocuri de societate, sali de conferinte, sala de tenis de masa, sala de mese si baie publica. Au doa terase mari, de unde vezi tot peisajul si in specil intarea in golf.
La cina am servit shushy si intr-un vas e avea lacara dedesupt era supa. Ieri am realizat ca una din salatele mele preferate aici e salata de meduze. Dupa cina am avut pauza de doua ore si a inceput petrecera.
Petrecere inseamna ca stai la masa, bei si mananci snecsuri. E ciudat la inceput insa incepesa devina amuzant cand incepi sa te ametesti si sa vezi altii cum s-au imbatat. Pe la 10 fetele au adus tortul pentru profesor si i-am cantat la multi ani. Cadoul mi s-a parut destul de stupid, insa probabil ca asa e traditia aici. Un pahar de bere, turnat manual si areforma muntelui Fuji, iar din cauza formei, ant torni berea in pahar, nu face decat 2 degete spuma. Insa paharul profului a ajuns paharul pacii si toti pe rad am dat pe gat, dintr-o singura inghititura un pahar cu bere.
Insa cum am combinat toate tipurile de alcool posibile pentru ca toata lumea imi spunea sa incerc cate ceva de la Sake, la Sake invechit care se bea cu apa fierbinte, la alcool din Indonezia, la bere, alcool cu suc de fructe sau vin la punga, m-am ametit. La un moment dat unul din tipi canta de mama focului iar Ikky (doctorandul care e seful laboratorului) a spus sa cante Dragostea din tei pentru mine. Insa profesorul a zis sa ma duc si eu sa cant. Dupa care mi-a cerut sa cant un cantec faimos acum si am trisat. Am pus un cantec de pe telefon si drept pedeapsa a trebuit sa dansez pe acel cantec. Cand am vazut ca toti rad si ma filmeaza le-am zis ca e o traditie in Romania ca fetele sa danseze pe masa cand toata lumea e ametita de la bautura. Iar fetele s-au conformat pentru ca proful a zis ca daca e traditie, traditie sa fie. La un moment dat venii vorba de tigani si m-a intrebat daca stiu sa dansez pe muzica tiganeasca. Atunci am pus toate fetele sa se invarta in jurul meu, am incercat sa le arat miscari, si eu ma scalambaneam ca un tigan in mijloc.
La un moment dat, cand am observat ca s-a oprit ploaia am iesit afara sa iau un pic de aer si sa ma opresc din baut. Pentru ca toti ne dadeau bautura mie si lui Hakan iar eu nu mai puteam. Profesorul a iesit dupa mine si a inceput sa ma intrebe despre ce planuri am de viitor. Nu stie mai nimic despre Romania, decat lucruri generale insa nu a fost niciodata si era curios despre scoala in Romania si despre locuri ca auzise lucruri bune. El nu este de acord sa faci doctoratul imediat dupa master ci iti recomanda sa lucrezi doi ani sa ai contact cu ceea ce insemana munca propriu zisa si apoi sa faci un doctorat. Mi-a spus ca daca sunt interesat imi poate gasii un loc de munca iar apoi sa imi pun actele pentru doctorat, insa o sa mai discutam despre asta peste doi ani, cand va vedea cum m-am descurcat.
 
A doua zi de dimineata imi era rau de mor. Nu ma durea capul sau ceva, doar imi era greata. Micul dejun a fost un chin, mancam in reluare si incercam sa nu mananc ceva ce are un miros sau gust prea puternic, asa ca am mancat numai orez si salata de varza.
Trei ore de prezentari in japoneza intr-o sala unde se facuse cald si umed si mirosea a computer incins, iar eu daca incercam sa citesc ceva ma luatu ametelele mi-au pus capac. Abia asteptam sa vina randul meu la prezentare pentru ca stiam ca sunt ultimul si stiam ca dupa asta se termina si pot sa ies de acolo. Prezentarea a mers foarte bine iar profesorului i-au placut foarte mult pozele cu Bran si Peles si peisajele din Romania. M-a intrebat daca cladirile vechi sunt facute din piatra pentru ca in Japonia nu exista asa ceva, ei au folosit lemnul pana la beton si metal. Era foarte curios cum se face reabilitarea in Romania si mi-a propus ca tema practica proiectul cu reabilitatea caselor care s-au inclinat in urma lichefierii pamantului.  Imi place mult tema si ma bucur ca in sfarsit mi-a atribuit un proiect.
La pranz am mers la un restaurant celebru pentru portiile mari de mancare. Mancarea este pe specific marin asa ca intre sushi si creveti am ales creveti. Apropos, crevetii facuti pane, sunt asa de buni, nu stiu de ce eram pana acum asa pornit sa nu mananc asa ceva, dar sunt foarte buni. Nu am putut sa mananc tot din farfurie pentru ca era ingrozitor de mult. A fost pentru prima data cand am mancat intr-un restaurant in care se mananca stand pe jos, pe pernute, cu masa joasa, si desculti. Exact ca pe timpuri in Japonia.
Dupa pranz, teoretic trebuia sa avem activitati sportive insa din cauza vremii singurul sport practicat a fost ping-pong. Eu am ales ca activitate somnul pentru ca nu puteam sa ma tin pe picioare de oboseala si cele doua ore de somn au fost bine venite.
Cina a fost ceam mai mare surpriza si nu pentru ca acum aveam piept de pui cu lamaie si unt puse pe farfuria cu flacara dedesupt si nu pentru ca erau o droaie de salate pe masa ci pentru ca am avut sarmale. Si eu si Hakan am ramas tampiti. Foarte bune, insa nu folosesc orez in compozitie, la fel ca turcii si le si numesc la fel cum le numesc turcii. Hakan era amuzat ca noi le spunem sarmale, pentru ca sarma inseamna in turca sa umplii. Iar ei numesc saramele sarma bla bla bla. Adica un fel de umplutura de carne in frunza. Noi le spunem numai umplutura.
Pe la pranz casa s-a umplut de un alt grup de studenti de la facultatea de media si am putut sa-i vad aboa la cina. Toata lumea stia de ei de la ping-pong insa cum eu am dormit, eram curios de grupul galagios.
Petrecerea a inceput la 8 ca de obicei iar profesorul ne-a prezentat un fost student de-al lui ce a abosolvit anul trecut, ce locuieste in orasul unde eram noi si lucreaza acum pentru Ministerul Constructiilor, ca inspector de drumuri. Aflase ca suntem in Seminar House si a venit sa ii ofere un cadou profului. Era atat de timid... si speriat de bombe ier tipii de anul 4 deja se ametisera si se luau de el intr-una (ca asa e japonezul, prinde curaj la betie si se ia de toata lumea si toata lumea rade si nimeni nu se supara). La 10 a aprut celalat grup sa petreaca si ei aveao o droaie de bautura si aveau si muzica. Ikky care bause cam multicel si era tare vesel ma tot trimitea sa ma duc la cealalta petrecere si sa dansez cu ei. I-am zis sa se duca el si nu mi-a venit sa cred ca a facut-o. De obicei e atat de linisti si la locul lui insa acum avea tupeu. Ne-a chemat si pe noi si la fiecare zicea: el e Horea, e din Romania si ii place sa danseze. Asa ca m-am grupat spre cei ce dansau si printe miscarile de dans raspundeam la intrebarile gen, ce studiezi, de unde esti, cat stai aici, de cand esti, etc.
A venit si proful repede sa vada de ce am plecat de la petrecerea noastra si am ales cealalta petrecere si a fost intampinat cu vin de catre profesoara de acolo. Din vorba in vorba cei doi au ajuns nu stiu cum la subiectul studenti straini si logic Hakan si Horea. Asa ca profesoara m-a luat la o discutie si mi-a povestit ca a facut reportaje in tarile ex-comuniste in anii 90 si ca a fost in Romania. I-a placut mult si era curioasa daca am devenit o tara mai colorata ca a fost socata de blocurile gri, si lipsa de reclame sua firme luminoase pe strazi imediat dupa 89. I-am zis ca acum avem reclame si firme luminoase peste tot, masini straine si tot ce are o tara  democrata insa nu avem un presedinte calumea. A inceput sa rada si mi-a spus ca ii era jena sa imi spuna asta, dar a citit in ziare despre conducerea din Romania si presedintele si guvernul nu sunt vazuti bine nicaieri.
Petrecera s-a terminat pe la 12 asa ca ne-am dus la somn mai devreme.
Dupa micul dejun eu cu Hakan si Ikki am plecat cu profesorul pentru ca avea treaba. Ceilalti urmad sa plece la 12, cand eu ajungeam deja in camin.
Pe curand...

Comentarii

  1. jos, si am fost inspirat ca altfel nu stiu cum coboram din pat dimineata cand eram mahmur :))

    RăspundețiȘtergere
  2. bravo horea, ai parte de o superexperienta! iti mai scriu pe mail!

    RăspundețiȘtergere
  3. ti-am mai scris un mail odata si nu ai raspuns :(, dar poate de acum tinem legatura

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...