Treceți la conținutul principal

Trei temple, un muzeu si un restaurant foarte tare

Duminca, ca de fiecare data am mers sa vizitez ceva. De data asta am ales tot Ueno pentru ca sunt foarte multe lucruri in acel loc. Am laes sa vizitam 3 temple si un muzeu. De fapt am fi vrut sa vizitam 5 temple, un muzeu si gradina zoologica insa nu am avut timp. Mi-a mai ramas deci pentru zona asta un muzeu, gradina zoologica 2 temple, un cimitir si inca un muzeu care se redeschide abia in aprilie 2012. Am avut ca si companie clubul Vaduvei Negre, din care lipsea varza, pentru ca ei in fiecare duminica invata.

Primul templu vizitat a fost ca un fel de mitropolie, pentru ca e templul principal din Tokyo, celalalte doua au fost in parc.
Intr-un templu budist, arunci o moneda de 5 yeni intr-o cutie, bati din palme de doua ori sau bati in gong si apoi te rogi. Unul din temle avea un loc unde aprindeai betisoare si trimiteai fumul spre tine pentru a te purifica, altul avea apa sfintita cu care te speli pe maini sau pe fata iar altul avea lumanari pe care sa le aprinzi pentru cei morti.
Experienta din temple mi-a placut foarte mult. Simteam nevoia unei reconexiuni cu o forata dumnezeiasca iar ziua de duminica a fost perfecta pentru asa ceva.
La unul din temple am tras un biletel care iti spune viitorul si l-am nimerit pe cel mai bun care mi-a spus ca sunt norocos si toate dorintele si tot ceea ce imi propun se va implinii atata timp cat am incredere in puterile mele.
Langa bolul cu "fortune teller" exista o sarma gimpata de care legi biletul daca are un mesaj rau, ca apoi sa i de dea foc si sa nu ti se intample nimic rau.



La pranz am mancat la un restaurant unde carnea era cruda pentru ca in mijlocul mesei era un gratar si iti preparai singur gratarul. A fost interesant si pentru prima data cand am mancat intr-un asemenea loc.

Dupa pranz ne-am plimbat pe o strada celebra pentru magazine. E ca un bazar si sunt tarabe una langa alta. Acolo se vande de toate, de la peste, fie uscat fie proasat, la fructe, legume, alge, haine, pantofi, detergenti sau bijuterii.
Strada e plina ochi de gura casca ce cauta oferte avantajoase.  Fiecare magazin are cate un om pus ce sta in picioare pe un scaun si  urla din toate puterile oferta din momentul respectiv. Langa el  e un altul, de la taraba alaturata ce urla asa ca e o harmalaie de nedescris.



Apoi am vizitat Ueno Royal Museum, e un muzeu de arta ce are ca exponate lucrarile de licenta ale tinerilor de la facultatile de arta ce au absolvit in acel an, Tinerii doneaza tablourile sau sculpturile casei regale, care a infiintat acest muzeu. Un batran dragut ne-a ofeit cele trei invitatii de care doua persoane pe care le mai avea asa ca nu am platit intrarea.
Ne-am plimbat prin parc si am asistat la cateva programe artistice. Parcul are 7 zone in care, pe strada artisti ambulatni ofera un specatcol de o ora sau de jumatate de ora. In fata lor au o cutie in care poti sa pui bani.
Am urmarit o trupa ce canta flamingo, si cateva momente de circ si am incercat sa urmarim o baba ce il imita pe Michael Jackson insa era prea penibila si am plecat.
E foarte interesant ca au pliante cu programul pe fiecare zona si poti sa stii ce anume se intampla.
video


Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...