Treceți la conținutul principal

Lab Camp

De ceva timp ma urmareste o raceala iar acum doua zile mi-a fost foarte rau din cauza asta. Am avut febra, m-a durut capul si mare lucru nu am fost in stare sa fac, inafara sa scriu acel articol... Ieri m-am simtit mai bine insa am avut de recuperat cam tot ce am lasat balta cu o zi inainte asa ca acum incerc sa ma incadrez in timp si sa scriu un articol pana sa plec la scoala.

Ne-au venit calculatoarele in laborator asa ca posibil ca voi posta si de acolo din cand in cand. Am vrut sa fac asta ieri insa toata ziua s-au facut setari peste setari pe ele si nu am avut acces. De acum luni... De ce spun luni si nu azi? La ora 2 plec in excursie. Laboratorul meu organizeaza o excursie in Chiba, de vineri pana duminica. Astazi il vom sarbatorii pe profesorul Hamada, ieri a fost ziua dumnealui, maine vom avea prezentari ale temelor de  cercetare, apoi activitati sportive si petrecere iar duminica la 1 plecam inapoi spre Tokyo. Deci sunt de negasit pana duminica dupasa. Sunt incantat de ideea uniei excursii pentru ca asa o sa imi cunosc mai bine colegii din laborator. Insa va fi obositor. Trezirea e in fiecare zi la 7 dimineata si asta o sa ma omoare. Abia asteptam sambata sa dorm pana la 9 iar duminica pana la 10. Si cand imi amintesc ca inainte dormeam pana la 11-12, in weekend. Acum nu mai pot. Ma trezesc automat pana la 10.
Partea cea mai haioasa e ca o sa ma car din Hanakoganei pana la facultate cu gentoiul la mine, insa plec mai devreme, sa ajung in laborator si sa il las acolo. Nu am chef sa ma apuc sa imi caut cursurile printre pijamale si chiloti, de fata cu toata lumea. Exagerez, hainele sunt puse frumos in pungi iar cursurile in dosare, asa ca e usor de gasit. In camin mi-am facut o reputatie de obsedat de ordine. Toti care intra la mine in camera ma intreaba daca sunt sanatos la cap, pentru ca mereu e oridine si toate lucrurile sunt organizate. Mai putin in dulap, unde e vraiste, insa ei nu au de unde sa stie asta.
Adevarul e ca ma iau toti dracii cand ma duc in camera la Mario sau la Puskar unde trebuie sa pasesti printre haine si mancare (la Mario) si printre haine curate si haine murdare (inclusiv chiloti aruncati pe jos, in vazul tuturor) la Puskar. Puscar avea odata o pereche de sosete murdare pe laptop is o pereche de chiloti murdari pe langa mouse. Am crezut ca innebunesc... Cat e de greu e sa le arunci pe toate intr-un cos cu rufe murdare?
Sper sa nu fie dezastru in camera de la cabana unde mergem, pentru ca o sa stam 6 in camera...
Iar cel mai tare ma enerveaza ca nu am spus nimanui ca sunt alergic la puf si lana si nu stiu cum o sa dorm... Cu Claritine...

Pe curand...

Comentarii

  1. nu pot sa cred ca e adevarata faza cu mizeria in camera baietilor.... o fi ca in academia de politie cand ala isi arunca sosetele si i se lipeau de dulap? :)))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...