Treceți la conținutul principal

Destin?



Ascultand aceasta melodie gandurile mi-au zburat si de la un cuvant: destin, am ajuns la un articol.

Acum 5 ani si un pic cand am facut o pasiune pentru acest cantec, imi iamginam ca dupa facultate, voi urma un maser in monumente si apoi imi voi gasii un servciu undeva, pe la Ministerul culturii. La vreo doi ani dupa, ma visam expert constructor la o banca, sa evaluez cladiri sau sa fiu dirigintele de santier al bancii cand face o investitie.
Acum un an jumatate credem ca voi da la maserul de reabilitare si voi lucra sa prin experienta iar cand voi termina firmele de profil vor fi incantate de CV-ul meu.
Anul trecut m-am hotarat sa imi incer norocul si sa ma inscriu la un Master in Japonia, la o alta universitate decat sunt acum, dupa master sa termin masterul din tara si sa imi caut un serviciu. Apoi am vrut sa ma apuc sa scriu proiecte iar acum parca as vrea si un doctorat si sa devin profesor (e in sange).
Uite-ma acum intr-o lume unde nu exista destin ci lumea se bazeaza pe vorba "Cum ti-ai asternut, asa dormi". Traiesc aici unde parintii isi invata copii ca trebuie sa invete mult ca sa ajunga departe, unde daca scoala publica nu e de ajuns, parintii isi trimit copii la scoli private, in fiecare seara, chiar si duminica. Aici termini o facultate, daca esti destul de bun, faci si un master, daca esti genial faci un doctorat si apoi ai trei variante: ori lucrezi intr-o companie de constructii, ori lucrezi pentru o firma de consultata sau lucrezi pentru o institutie de stat. Pentru toata viata.
La Managementul Infrastucturilor studiem printr-o paralela intre Japonia, Gemania si SUA cum functioneaza aceasta industrie. Principiul de baza in Japonia este lucrul in echipa si evolutia la locul de munca, intreaga viata. Japonezii nu concediaza ci doar sanctioneza, evolueaza si propun munca in echipa. Compania este o familie si de aceea concurenta intre angajati nu este sustinuta. Un om lucreaza in aceasi firma toata viata lui. In schimb in Europa sau in America atunci cand ai o oferta mai buna, nu eziti sa pleci. Ce ar face un roman daca ar stii ca: "ziua trece, leafa merge, noi cu drag muncim"? Ar freca menta toata ziua si ar lasa pe "fraier" sa lucreze. Noi ne bazam pe principiul:"las-o ba ca merge asa!" in schimb ce un japonez lucreaza cu bun simt si cu respectul fata de stat si de companie. Ei trebuie sa demonstreze ca sunt cei mai buni, dar nu ca individ, ci ca societate, ca natie. Au pierdut o singura data si asta, dupa aproape 100 de ani nu e de iertat sau de uitat.
Si cum sa creada ei in destin?
Nu... viata e asa cum trebuie sa fie, intr-o societate morala si curata. Inveti, lucrezi, iti intemeiezi o familie, iti inchiriezi o casa, iti iei o masina, faci copii, ii educi si mori. Si de ce sa iti cumperi o casa, nici nu cred ca exista acest principiu aici? Iti iei un apartament mic, cat sa iti permiti din salariu sa platesti pe luna, apoi te muti intr-unul mai mare, mai aproape de servici, apoi o casa iar cans te pensionezi te muti in suburbii unde chiriile sunt mai mici si atmosfera e mai linistita.
Uneori ma gandesc cat de diferita e aceasta societate insa cat de aproape este de perfectiune. Si totul porneste de la religie si mentalitate, insa poate fi oriunde asa, daca fiecare s-ar gandii la cel de langa, mai mult decat la propria persoana.
E atat de placut sa vezi fiecare vanzator cum te saluta cand intrii in magazin si cand iesi, sa il vezi ca are rabdare cu tine cand incerci sa iti dai seama daca moneda e de 5 sau de 50...

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...