Treceți la conținutul principal

21 de luni

A trecut si luna mai, o luna plina de atacuri de panica. Mai am doua luni pana cand trebuie sa imi sustin dizertatia, cercetarea merge forte bine, insa teza nu e scrisa. Am zis ca incep sa o scriu in mai, insa abia am inceput luni. Merge greu, nu stiu despre ce sa scriu si sunt panicat. Dar m-ar fi Horea, Narcis-Pepsi, daca nu ar fi agitat.
Dupa nebunia din Golden Week, am fost din nou pe buget limitat si mare lucru nu prea am facut. Fugeam de la scoala si ma plimbam prin oras, iar in weekenduri ma limitam la lucruri cu buget limitat. Dar odata cu Ziua copilului a inceput si sezonul ploios si soarele se ascunde din ce in ce mai mult dupa nori. Ploaia o sa ma tina in laborator si o sa am mai mult spor la scris.
Cum mai am putin timp pana plec am inceput sa ma gandesc la bagaje si la ceea ce trimit acasa inainte, ceea ce iau cu mine cand plec si ceea ce las aici. Ma gandesc sa imi cumpar un scanner mic si sa scanez toate cursurile si sa arunc ce nu imi trebuie. Am aflat cum merge treaba cu Posta si  in timpul liber imi sortez lucrurile. Nu stiu cand a zburat timplul... Insa imi dau seama ca am inceput sa nu ma mai lupt cu el si sa traiesc bucurandu-ma de lucrurile mici. Sunt buncuros ca am prieteni minunati cu care ma pot bucura intr-un parc pe care l-am vazut de zeci de ori si a inceput sa imi fie familiar. Nu mai zis: nu merg acolo ca am mai mers, ci ma bucur de aminitirile create. E nebunie sa crezi ca in doi ani, cu un program ca al meu, as fi putut face mai mult decat am facut.
Luna trecuta am acordat ceva timp unui proiect ce e secret si despre care  o sa va spun cand o sa fie ceva concret. Nu vreau sa fac tam-tam pana nu e nimic sigur. Voi trebuie sa stiti ca fac ceva ce nu am mai facut de mult si ca imi place ca m-am intors la asa ceva.
Va multumesc ca treceti zi de zi pe aici si va astept in continuare cu lucruri interesante din Japonia mea, cateva luni, ca apoi o sa trec alte alte lucruri...
Pe curand...

Comentarii

  1. fain articolul. despre ce e teza?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu studiez inginerie civilă. Si teza mea e un studiu de caz pe un tunel subteran si modul in care se comporta in timpul unui cutremur.

      Ștergere
  2. pff..suna complicat,dar interesant. Daca ai nevoie de ajutor la mate,oricand,cu mare placere. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...