21 de luni

A trecut si luna mai, o luna plina de atacuri de panica. Mai am doua luni pana cand trebuie sa imi sustin dizertatia, cercetarea merge forte bine, insa teza nu e scrisa. Am zis ca incep sa o scriu in mai, insa abia am inceput luni. Merge greu, nu stiu despre ce sa scriu si sunt panicat. Dar m-ar fi Horea, Narcis-Pepsi, daca nu ar fi agitat.
Dupa nebunia din Golden Week, am fost din nou pe buget limitat si mare lucru nu prea am facut. Fugeam de la scoala si ma plimbam prin oras, iar in weekenduri ma limitam la lucruri cu buget limitat. Dar odata cu Ziua copilului a inceput si sezonul ploios si soarele se ascunde din ce in ce mai mult dupa nori. Ploaia o sa ma tina in laborator si o sa am mai mult spor la scris.
Cum mai am putin timp pana plec am inceput sa ma gandesc la bagaje si la ceea ce trimit acasa inainte, ceea ce iau cu mine cand plec si ceea ce las aici. Ma gandesc sa imi cumpar un scanner mic si sa scanez toate cursurile si sa arunc ce nu imi trebuie. Am aflat cum merge treaba cu Posta si  in timpul liber imi sortez lucrurile. Nu stiu cand a zburat timplul... Insa imi dau seama ca am inceput sa nu ma mai lupt cu el si sa traiesc bucurandu-ma de lucrurile mici. Sunt buncuros ca am prieteni minunati cu care ma pot bucura intr-un parc pe care l-am vazut de zeci de ori si a inceput sa imi fie familiar. Nu mai zis: nu merg acolo ca am mai mers, ci ma bucur de aminitirile create. E nebunie sa crezi ca in doi ani, cu un program ca al meu, as fi putut face mai mult decat am facut.
Luna trecuta am acordat ceva timp unui proiect ce e secret si despre care  o sa va spun cand o sa fie ceva concret. Nu vreau sa fac tam-tam pana nu e nimic sigur. Voi trebuie sa stiti ca fac ceva ce nu am mai facut de mult si ca imi place ca m-am intors la asa ceva.
Va multumesc ca treceti zi de zi pe aici si va astept in continuare cu lucruri interesante din Japonia mea, cateva luni, ca apoi o sa trec alte alte lucruri...
Pe curand...