The Dancing Girl of Izu (and Other Stories)

Am ajuns la cartea asta datorita a doua persoane ce-mi sunt dragi si au legatura cu Japonia. Una m-a intrebat daca am citit povestea dansatoarei din Izu iar cealalta mi-a spus ca ceva scris de mine la un moment dat seamana cu stilul povestioarelor japoneze.
Si mai era si autorul, Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1968 pentru lirismul si sublitatea ce se gasesc in operele sale, sau cum a sunat motivatia oficiala "pentru măiestria lui literară, care înfățișează cu mare sensibilitate esența spiritului japonez".
Sa fiu sincer nu am vibrat decat la The Dancing Girl of Izu, celalalte povesti din culegerea de texte mi s-au parut simplute, iar una din ele, cea cu Jurnalul de la 13 ani mi-a dat o stare nasoala. Abia terminasem Noptile Patriarhului si acum citeam din nou o poveste despre un batran ce avea probleme cu prostata si se chinuia zi si noapte... Imi aminteste prea mult de Bunicu si inca nu pot sa privest lipsit de emotii in trecut.
Culegerea de texte prezinta primele incercari literare ale autorului si sunt interesante. Dar pentru a-i intelege evolutia trebuie sa citesc una din operele sale de referinta, sa-i vad evolutia si sa-l inteleg mai bine.

E o lectura interesanta, un stil elegant si emotiv ce mi-a placut. In zilele noastre e greu sa publici o carte de proza scurta, si astfel de carti sunt din ce in ce mai greu de gasit. Plus ca e o parte din istoria literaturii japoneze ce imi era straina si ma bucur ca cineva mi-a spus despre aceasta carte si asa l-am descoperit pe Yasunari Kawabata.
Pe curand...