Treceți la conținutul principal

Din nou la Saima

La 9 luni de la invitatia initiala, Saima ne-a chemat din nou la ea, pentru un pranz pakistanez. Duminica a fost o zi torida. Ploaia se oprise de o zi si aerul era fierbinte si umed, te simteai ca si cum ai fi intrat intr-o baie dupa cineva ce a facut un dus fierbinte si nu a aerisit. Noroc ca noua locuita a Saimei e la 10 minute de statie si 15 minute de facultate si ca nu am avut de mers mult.
Saima isi sterge toate pacatele de copil razgaiat cand ne gateste. O iert ca vorbeste cu noi ca si cum am fi slugile ei, trec peste tonul ei autoritar si peste jignirile pe care mi le aduce, pentru asa a fost ea aducata sie prea tarziu sa se schimbe: fetita lui tata, cea care merge pe acelasi drum ca el, gospodina buna si credincioasa. Mai ales ca de curand si-a pierut si mama si o inteleg cat de greu ii este...
Intr-un apartament micut (ca toate cele japoneze) intr-o camera in care aerul conditionat era blocat pe cald, ne astepta o masa plina cu de toate.

Noroc ca doi dintre invitati au intarziat si pana au venit si ei si ne-am pus la masa, am reusit sa rezolvam problema cu aerul conditionat si sa racorim camera.
Asa ne-am putut bucura de bucatele minunate pe care le-a pregatit: peste prajit in mirodenii, pui in sos de chilli verde, pui tocat cu spanac si condimente de-ale ei, paste pakistaneze (ca na, au si ei combinatiile lor de paste - iar pastele erau aduse de acasa) cu rosii, ardei, ceapa si ciuperci, un sos de iaurt cu menta si alte verdeturi pe care nu le-am putut recunoaste la gust, rosii, castravti si morcovi.
La desert ne-a servit o budinca de paste cu miere si migdale (mai buna decat orezul cu migdale de data trecuta) si un ceai pachistanez servit cu lapte si scortisoara (senzatia zilei).
Am ras, am discutat, am povestit si am ramas datorii cu o masa pestrita cu un fel romanesc, unul turcesc si unul corean.
Am imortalizat momentul intr-o poza de grup si am plecat la casele noaste dupa ce am ajutat cu stransul.

Pe curand...

Comentarii

  1. Cealaltă Ancuță20 iunie, 2013

    Cât de drăguț, bravo! Mi-e atât de dor și mie să încerc tot felul de rețete noi, dar rar apuc. By the way, când o să te întorci o să-ți dau o carte super despre un englez în Franța pentru un an, grozav de comic scrisă. Acum sunt pe la jumătate dar mă gândesc că nu scrie numai despre cei care se duc să lucreze în Franța ci despre străini în general și diferențele culturale. E tare copioasă. Să vă fie de bine.
    PS: Ce o să gătești pentru felul românesc? Fă-le ciorbiță. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La ciorba ma gândeam si eu. Am o punga de bord magic de acasa si am gatit prima ciorba din viața mea acum 2 saptamâni când am realizat o seara românească. E un articol scris de George Moise pe blog la mine, despre acea seara. Si cum mi-a ieșit o ciorba f buna, ma gândesc sa repet povestea. E insa o problema, Saima fiind musulmana, mănâncă numai carne tăiata după un rotialul de-al lor. Si nu ma complic sa cumpăr carne din aceea așa ca o sa fac o ciorbita de cartofi si varza.

      Ștergere
    2. Cealaltă Ancuță20 iunie, 2013

      Aaa, da, carne halal. Am citit articolul lui G.M. și mi-a plăcut tare mult cum l-a scris. Poți să mai faci ciorbă de fasole și mâncată cu ceapă roșie, cea de cartofi poți s-o dregi cu amestec de smântână și ou ca să dea un efect mai interesant și un gust mai cremos. La fel poți face ciorbă de fasole verde plus boabe tinere dreasă cu iaurt. Eu când nu am borș de casă acresc cu lămâie, am renunțat la borș magic.
      Spor la gătit, aștept să scrii despre asta și impresiile colegilor tăi.

      Ștergere
    3. E complicat cu fasolea pe aici. Ca sunt alte soiuri. De aia ma gândeam la cel de catofi. Cu smantana si ou am dres si ciorba de pui. Mama face ciorba de fasole verde scutită cu viziune sau prune. O minunatie. E racoroasa si merge bine mancata rece.
      Nu știam ca cunoștință termenul de halal așa ca am evitat sa-l folosesc.
      Cred ca povestea cu gatitul o sa se repete prin August, când termiam cu tezele de susținut.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...