Sōkeisen

Sōkeisen sau Waseda (kanji de la wa se poate citii si Sō ) vs Keio, este cel mai popular meci de baseball din liga Big 6. Big 6 este liga din care fac parte 6 universitati din Tokyo si este a doua liga ca importata, dupa cea profesionista. Liga a fost infintata in 1925 si din ea fac parte 6 universitati de renume din Tokyo: Hosei, Keyo, Meiji, Rikkio, Tokyo si Waseda. Hosei se afla pe locul intai cu 44 de campionate castigate, Waseda pe 2, cu 43 de campionate iar pe ultimul loc se claseada Tokyo University cu niciun campionat castigat.
Pe parcursul a 9 saptamani, weekend de weekend, cele 6 echipe se lupta pentru titlu, pe stadionul Meiji - Jingu din buricul orasului.
Dintre toate competitiile din aceasta liga, meciul dintre Waseda si Keio este cel mai popular meci, de departe. Pe langa faptul ca este singurul meci ce se desfasoara in timpul semestrului, si nu in vacanta, popularitatea este data de rivalitatea dintre cele doua universitati. Waseda si Keio sunt cele mai bune universitati particulare din Tokyo, fiecare dintre ele numindu-se "Cea mai buna" si de aici si rivalitatea. Lupta asta e constructiva si sa manifesta prin realizarea de spectacole in tribune: majorete, animatori (numiti in japonezz Oedan), fanfara si o activitati organizate de cercurile si grupurile studentesti. Nu iese cu bataie, nu se injura nimeni, ci se respecta reciproc si se aplauda cand puncteaza si echipa adversa.

Organizarea este tipic japoneza. Usile stadionului se deschid la 9 dimineata pentru ocuparea locurilor si pregatirea galeriilor. Meciul incepe la 1 si pana atunci lumea vine, se aseza pe un loc, cumpara prosoape cu steagul echipei si evantaie si se bronzeaza, aseptaman sa inceapa meciul. Animatorii si majoretele explica regulile si cantecile ce se vor canta pe parcurs. Pentru fiecare etapa din meci exista un ritual. La marcarea unui punct, de exemplu, toata lumea de ia in brate, ca la hora si se canta in cor Imnul Universitatii
Insa exista si alte cantece sau activitati se se desfasoara: de la aplaudat in ritm (pentru asta aveam niste cartoane gen evantai cu care aplaudai- faceau zgomot puternic si nu te dureau palmele) sa la facut valuri ridicand-te in picioare de pe scaun, un momentul cand un animator trecea cu steagul prin fata randului tau.
Din cele trei ore de partida, nu cred ca am vazut 5 minute ce se intampla pe teren. Am fost fascinat de atmosfera din tribune. Aici tot stadionul era galerie, nu numai o tribuna. Aici ori intrai in hora cu ei si te simteai bine, ori priveai din exterior si nu intelegeai nimic. E usor de speriat sa vezi cata pasione pun in asa ceva, cata daruinta si energie... Ma uitam la Oedani, ce erau imbracati in sacou negru si pantaloni de stofa, si nu schitau nicio clipa ca nu mai pot de cald sau ca ii ustura gatul de la cat urla. Curgea apa de pe ei ca o cascada si ei isi faceau treaba, animand masele de oameni. Iar noi ne plangeam ca e soare, ca e cald, ca ne e sete si ca e scumpa bautura... Astfel de oameni pot ajunge usor de la pasiune la nebunie. E important sa stii in ce pui pasiunea aceea sa nu ajungi vreu stalker sau un criminal pasional.
Un astfel de meci e ceva ce trebuie vazut. Nu trebuie sa ai habar de baseball, pentru ca sigur nu o sa vezi nimic pe teren, trebuie doar sa de lasi dus de val si sa intri in atmosfera aceea. Si sa te bucuri la final ca echipa ta a castigat!. Cica Waseda e pe 5 din 6 anul asta. Marile vedete ale echipei au absolvit facultatea si nu mai joaca si sezonul asta am avut o echipa tanara si slabuta. Dar sambata i-am batut pe cei de la Keio cu 8 la 4, deci se poate sa mai urcam un pic in clasament.
La final o sa va incant cu un filmulet cu imnul Universitatii. E cu dedicatie speciala pentru o mana de oameni (va stiti voi)
Pe curand....

Comentarii

Postări populare