O saptamana din sezonul ploios

Nota: Tsuyu sau baiyu, in traducere mot-a-mot: ploaie de prune (deoarece coincide cu perioada de coacere a prunelor), este sezonul ploios din Japonia. In general sezonul ploios se intinde de la inceputul lunii iunie pana la mijlocul lunii iulie (cu mici exceptii: Okinawa si Hokkaido). In sezonul ploios nu ploua tot timpul, de exeplu in Tokyo media de zile ploioase in iunie e de 12, insa e mai multa ploaie decat de obicei.

Teru Teru Bozu sunt niste amultete facute de copii din haine, lagate pe
balcon pentru a face cerul sa zambeasaca si sa alunge norii. Sursa.

A inceput de o saptamana sa ploua, cu doua saptamani mai tarziu decat era anuntat sezonul ploios. Lumea se agita, la TV se vorbea despre cel mai calduros si secetos an de mult timp incoace. Ni se aratau imagini cu lacuri de acumulare seci, pamant crapat si culturi compromise. Moderatorii emisiunilor explicau cu pahare umplute cu un lichid albastru, ca de putina apa mai e in pamant, ceilalti 12 moderatori se uitau panicati la el, il aprobau si se mirau.
Marti, timid picaturile de apa au inceput lupta cu aerul dens si umed. Aerul era prea dens si picaturile prea mici ca sa poata curge usor pe pamant. Erau un fel de vapori uzi cu suspensii de apa, picaturi mici ce pluteau usor spre pamant ca niste petale de cirest batute de vant. Umbrela nu te ajuta la nimic pentru ca suspensia aceea de apa era peste tot in aer iar cand mergeai o taiai. Miroasea a praf umed si abia puteai respira.

Miercuri picaturile de apa au invis lupta cu aerul. Ploua incet si lin. Era pentru prima data cand nu ma deranja ploaia si imi facea placere sa ma plimb sub umbrela mea albastra. Incepuse sa miroase a pamant ud, a iarba curda si a lemn proaspat, cand ploua mirosul naturii devine mai intens, mai placut.
Spre seara ploaia s-a potolit si pamantul a inceput sa emane abur, era din nou prea multa umezeala, insa nu era atat de cald, numai bine de o plimbarica prin oras. Insa spre noapte ploaia s-a dezlantuit. Si nu a fost niciun taifun asa cum se panicase un coleg din camin (taifunului ii trebuie aer rece si apa cald sa functioneze, de accea apar toamna; astea de primavara-vara nu ajung pana la tarm) ci pur si simplu o masa de nori s-a dezlantuit deasupra noastra. Da-i mamica cu ploaie ca sa le umpli lacurile de acumulare.
Joi a plouat cu bulbuci, insa linistiti, fara vant, fara tunete si fulgere. Miroasea a toamna si incepeam sa devin depresiv...
Vineri m-am trezit la 4:50 pentru ca imi era frig. Am iesit pe balcon si am respirat aerul proastat. Parca eram la munte, undeva la inceput se septembrie cand simiti in aer cum se duce vara... Din reflex am cautat muntii sa vad daca ies aburi din ei, ca sa imi dau seama cat mai ploua. Nu mai ploua insa era destul de rece.
La micul dejun am observat ca iar se discuta despre vreme la stiri. Din cauza unui curent de aer rece, vremea in Tokyo este mai rece cu 10 grade decat ar trebui sa fie. La Osaka sunt 34, la noi 24. Perfect, mie imi convine. Mai rece decat la Niigata, unde sunt 28. Pana spre seara mi se facuse dor de ploaie. Aerul era sufocant de umed, mi se abureau ochelarii si curgeau apele de pe mine.
Sambata a fost cald de tot. Nu se mai poate trai fara aer condionat iar cand ieseam pe hol deja ma sufocam. Am umblat la amiaza prin oras si am realizat ca am fost prost inspirat cand am ales o bluza gri pentru tinuta. Noroc ca am stat la racoare pana la 5 si cand m-am intors acasa soarele nu mai avea putere.
Dimineata am spalat niste rufe iar dupa 12 ore, cand ploaia a inceput si le-am strans de pe balcon erau la fel de ude ca dimineata, doar ca erau fierbinti.
A plouat toata noaptea si se anuntase ca o sa ploua si duminica. Insa dimineata s-a oprit si aerul a inceput sa fie din nou clocotit. Caldura se intindea cleioasa peste camin si imi supsese toata energia. Nu am avut curaj sa ies din camera pana spre seara cand am iesit la o plimbare prin cartier.
Luni a fost cald de tot. Laboratorul fierbea dupa ce un weekend intreg fusese inchis. Au fost nevoie de doua ore cu aerul conditionat la putere maxima sa se racoreasca. Caldura ma topeste si ma moleste...
Azi se anunta o fi mai fierbinte ca ieri, iar de maine incepe din nou sa ploua. Urasc vara japoneza...

In drumul meu am observat ca japonezii au inceput sa considere umbrele, accesorii. Doamnele si domnisoarele isi asorteaza umbrelele la tinutele lor: galbene, verzi, maro, visinii, cu buline sau dantelute, ploaia a ajuns sa fie un stil de viata cu care ei sunt obisnuiti si fac tot ce pot sa sa-l accepte. Oare asa am ajuns si eu? Dupa doi ani de Japonia accept ploaia, nu ma mai lupt cu ea? Acasa, cand ploua, incercam sa fac orice numai sa nu ies din casa: chiuleam de la scoala, ma ascundeam sub cersafuri si ma rasfatam cu o carte buna, un film sau compania cuiva. Acum o infrunt si ma bucur de ea, ma bucur de mirosul ce il aduce si de starea ce o ofera. Parca nu-mi mai e atat de somn cand ploua si aici lumea nu e atat de nervoasa si agitata, dar si ploia e calma si nu e nebuna, galagioasa si turbulenta ca ploile noaste de vara, totul e de bun simt, cat sa nu deranjeze pe nimeni.
Pe curand...