luni, 10 iunie 2013

Baiuteii

Dupa cum am mai spus, si dupa cum v-ati dat seama, sunt devorator de literatura romaneasca contemporana. Imi plac romanele despre copilarii comuniste chinuite, de unde vezi cum se naste talentul. Cand m-am lasat de scris, mi-am spus ca nu am fost facut pentru asta, ca m-am jucat, m-am alintat, insa nu am ce trebuie pentru a scrie un roman. Ii ticeam pe toti scriitori tineri ce fac senzatie si realizam ca eu nu pot scrie asa ceva pentru ca eu am avut o copilarie fericita. Cu toate ca tata a murit acum 20 de ani si mama ne-a crescut singura, am avut tot ce ne-a trebuit si nu am simtit lipsurile. Pai ce roman poate sa iasa din asta? Na, ca mi-au dat peste nas fratii Florian, cu copilaria lor frumoasa, cu povestea dintre doi frati ce au vazut lucrurile alrfel. De la Filip Florian am mai citit Toate Bufnitele si Degetele Mici. Ceea ce imi place mult la el e inspiratia titlului romanului. Nu am mai vazut pana acum titlui atat de bine alese, atat de interesante in relatie cu subiectul romanului. Ceea ce nu imi place la el sunt frazele prea lungi, ce pe pot intinde pe o pagina, fraze in care te pierzi si nu mai stii ce vrea de la tine. E un talent sa scrii asa, insa cand citesti in tren, dimineata in durm spre facultate sau seara in drum spre casa, ai nevoie un pic de simplitate.

Apoi e ideea de roman scris in doi, idee ce imi place foarte mult, idee ce mi-ar face placere sa o pun si eu in aplicare candva (poate asa o sa-mi inving OCD-ul si nu o sa ma plictisesc de ceea ce scriu). Mi-a placut mult Pentru tine, un roman scris de doi scriitori ce s-au cunoscut la o cafea si au decis sa isi scrie e-mailuri, ce au fost puse intr-o carte, insa Baiuteii mi-a placut mai mult.
E interesanta relatia dintre frati: cel mic il vede superior pe cel mare, iar cel mare simte nevia sa il protejeze pe cel mic. Intre cei doi e si o diferenta de aproape 9 ani, deci aventurile lor de la bloc nu prea au fost comune, fiecare a avut gasca lui si fiecare are povestile lui, insa reusesc sa le lege frumos impreuna, intr-un dialog interesant.
Am descoperit ca Matei Florian mai are un roman, insa Poliromul nu l-a publicat digital asa ca astept sa ma intorc acasa si sa-l cumpar in format clasic si sa-l citesc.
Insa pana atunici mi-a mai ramas un roman de-al fratelui mai mare, roman ce sper sa ma impresioneze, ca si cele de acum.
Pe curand...

2 comentarii:

  1. Totusi Ilf si Petrov ramane cel mai tare cuplu din istoria literaturii. Sper ca ai citit Douasperezece scaune si Vitelul de aur.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar Vitelul de aur:). Sunt stiluri diferite. E ca si cum as compara mere cu pere. Nu pot face asta...

      Ștergere

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)