Noptile patriarhului

O sa-mi sara iarasi in cap toti habotnicii ca am citit cartea asta si ca am cuvinte de lauda despre ea.
O admir pe Tatiana Niculescu Bran din doua motive: are curajul sa-si aleaga niste subiecte inca tabu (sau e despteapta si stie ca controversa vinde) si scrie foarte bine.
Romanul ei de debut, Spovedanie la Tanacu se vrea un roman non-fictiune. La momentul in care l-am citit m-am tot gandit ca ne minte, ca in romanul ei e finctiune pentru ca nu are de unde sa stie exact ce gandea doctorul cand au ajuns la el si ca a trebuit sa induca stari si convorbiri, din marturii si din observarea unui loc. De data asta, in al doilea roman al sau ne spune ca povestile si intamplarile sunt fictive. Multa lume o sa spuna ca nu e asa, o sa spuna ca e o carte despre ultimile zile din viata lui Teoctist, pentru ca e clar: un patriarh batran, bolnav de proastrata ce se opereaza si moare. O fata bisericeasca ce era macinata de trecut, de colaborarea cu securitatea si de alegerile pe care le-a facut crazand in doctrina comunista.

Dar nu cred ca asta e important in roman, ci modul in care ea, construeste personajul. Nimeni nu stie ce era de fapt in capul patriarhului, la ce se gandea in noptile fierbinti de vara, cand nu putea dormii de caldura si din cauza infectiei urinare. Nimeni nu stie daca isi privea in introspectie viata si chiar se gandea la un inlocuitor. Aici e fictiunea, in modul in care a amestecat niste informatii pe care le poti gasii cu usurinta pe intenet (controversele din viata/cariera lui Teoctist), realizant acest roman interesant. Mie mi-a placut mult pentru ca e pragmatica si prezinta faptele asa cum sunt.
Sper ca autoarea sa mai gaseasca subiecte interesante despre care sa scrie, dar sa nu ramana neaparat in sfera religiei. Ultimul sau roman, In Tara lui Dumnezeu, nu mi s-a parut atat de reusit. Pastreza ideea de poveste controversata, insa alege alta ramura: politica, invatamant, medicina.
Sunt un om credincios, insa nu sunt bisericos. Nu cred in institutia bisericii, intr-o organizatie condusa de oameni ce se vor trimisii lui Dumnezeu pe pamant.
Daca gandesti un pic inafara sferei normale, si nu te ataci cand se atinge un subiec putin controversat, iti recomand romanul. Altfel nu, ca o sa te enervezi si nu face bine.
Pe curand...