Noptile patriarhului

O sa-mi sara iarasi in cap toti habotnicii ca am citit cartea asta si ca am cuvinte de lauda despre ea.
O admir pe Tatiana Niculescu Bran din doua motive: are curajul sa-si aleaga niste subiecte inca tabu (sau e despteapta si stie ca controversa vinde) si scrie foarte bine.
Romanul ei de debut, Spovedanie la Tanacu se vrea un roman non-fictiune. La momentul in care l-am citit m-am tot gandit ca ne minte, ca in romanul ei e finctiune pentru ca nu are de unde sa stie exact ce gandea doctorul cand au ajuns la el si ca a trebuit sa induca stari si convorbiri, din marturii si din observarea unui loc. De data asta, in al doilea roman al sau ne spune ca povestile si intamplarile sunt fictive. Multa lume o sa spuna ca nu e asa, o sa spuna ca e o carte despre ultimile zile din viata lui Teoctist, pentru ca e clar: un patriarh batran, bolnav de proastrata ce se opereaza si moare. O fata bisericeasca ce era macinata de trecut, de colaborarea cu securitatea si de alegerile pe care le-a facut crazand in doctrina comunista.

Dar nu cred ca asta e important in roman, ci modul in care ea, construeste personajul. Nimeni nu stie ce era de fapt in capul patriarhului, la ce se gandea in noptile fierbinti de vara, cand nu putea dormii de caldura si din cauza infectiei urinare. Nimeni nu stie daca isi privea in introspectie viata si chiar se gandea la un inlocuitor. Aici e fictiunea, in modul in care a amestecat niste informatii pe care le poti gasii cu usurinta pe intenet (controversele din viata/cariera lui Teoctist), realizant acest roman interesant. Mie mi-a placut mult pentru ca e pragmatica si prezinta faptele asa cum sunt.
Sper ca autoarea sa mai gaseasca subiecte interesante despre care sa scrie, dar sa nu ramana neaparat in sfera religiei. Ultimul sau roman, In Tara lui Dumnezeu, nu mi s-a parut atat de reusit. Pastreza ideea de poveste controversata, insa alege alta ramura: politica, invatamant, medicina.
Sunt un om credincios, insa nu sunt bisericos. Nu cred in institutia bisericii, intr-o organizatie condusa de oameni ce se vor trimisii lui Dumnezeu pe pamant.
Daca gandesti un pic inafara sferei normale, si nu te ataci cand se atinge un subiec putin controversat, iti recomand romanul. Altfel nu, ca o sa te enervezi si nu face bine.
Pe curand...

Comentarii

  1. Iti multumesc pentru descrierea facuta acestui roman, auzisem de Tatiana Niculescu Bran insa niciodata nu mi-am gasit suficient timp pentru a si citi ceva. Ai prezentat atat de interesant incat chiar m-ai facut curioasa :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ma bucur sa aud asta :). Lectura plăcută!

      Ștergere
  2. Citesc de ceva timp blogul tau si as vrea sa-ti multumesc ca postezi atat de des. Am din copilarie o pasiune pentru Japonia si ma bucur tare mult cand citesc pe blogul tau tot felul de amanunte cu privire la viata de acolo. Marturisesc ca n-am indraznit pana acum sa postez vreun comentariu, dar cand am vazut astazi ca mi-ai raspuns atat de repede si de frumos la primul meu post... mi-am luat inima in dinti sa te deranjez. :) Mi-as dori tare mult sa ajung sa vizitez Japonia si as fi avut cateva intrebari insa nu cunosc pe nimeni care sa ma ajute cu un sfat. Imi cer scuze daca nu e politicos din partea mea sa te solicit cu astfel de rugaminti si iti doresc spor la scris ca sa am eu ce citi! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si acum ti-am raspuns Mai greu dim cauza fusului orar. Din păcate eu o sa părăsesc Japonia foarte curând, in Septembrie. Au fost doi ani plini si ca orice lucru frumos, exista un sfârșit.
      Poti sa-mi lași un mesaj privat cu întrebările tale pe pagina de Facebook a blogului. Așa nu o sa fie public ceea ce ma intrebi. Si in funcție de cum am timp, iti răspund. Acum sunt cam ocupat si teza de disertatie insa îmi găsesc timp.
      Multimesc pentru ca ai trecut pe aici. Si aștept întrebările tale.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare