Treceți la conținutul principal

Surpriza de la CIE*

*CIE - acronim de la Center for International Education

Intr-o zi ploiosa, saptamana trecuta, mi-am miscat tatitoiul in "Campusul mama" sa aflu niste informatii legate de plecarea mea din Japonia. Ar trebui sa va informez ca am fost acolo doar pentru ca sunt eu Narcis-Pepsi si ca ma agit fara rost, pentru ca la un moment dat as fi primit un mail cu aceste informatii. Dar, dupa un mail fara raspuns si o incercare de a afla raspunsurile la secretariatul din campusul tehnic, mi s-a spus ca trebuie sa ma duc in Cladirea 22, la etajul 4, acolo unde se afla sediul acestui centru. M-am prezentat acolo la ziua si ora stabilite si dupa ce m-am prezentat si am oferit cardul de student, am inceput sa ma uit prin birou, dupa tipul ce era responsabil cu mine. Nu l-am vazut, de fapt nu am vazut nicio persoana cunoscuta pe acolo. Mai fusesem in biroul respectiv de cateva ori, in urma cu un an si jumatate si memoria mea fotografica nu recunostea pe nimeni. Am fost intampinat de o domnisoara, ce rusinata  mi-a spus ca persoana ce se ocupa de mine nu mai lucreaza acolo de saptamana aceea si ca e cineva nou. Si oare de ce cu o zi in urma imi spusesera ca persoana ce s-a ocupat de mine nu e la birou in acea zi dar sa vin a doua zi? Nu stiau cum sa-mi spuna ca e altcineva? Si de ce conteaza atat de mult cine se ocupa de mine? Nu avem o relatie privata de genul: doctor-pacient...

Si atunci apare noul responsabil. Cand l-am vazut nu mi-a venit sa cred. Era Ye, un chinez ce locuise in acelasi camin cu mine, in primul meu an de Japonia, cu care ma intelesesem foarte bine si a carui plecare am regretat-o. Se mutase in urma cu un an pentru ca urma sa plece 6 luni in Hawai. Studiase Stiinte Politice (Stiinte Politice si Waseda ar putea fi un pleonasm) si imi spusese la un moment dat ca i-ar face placere sa lucreze intr-un birou international, intr-un loc ca o scoala. Chiar m-am bucurat pentru el si mi-a parut bine ca el era cel ce se ocupa de mine. Mi-a raspuns la toate intrebarile si  mi-a oferit toate informatiile dorite. Engleza lui e foarte buna, deci e un castig pentru Waseda.
Legat de plecarea mea acasa, am primit vesti bune si rele (pentru mine, ca pentru prietenii mei e posibil ca vestea buna sa fie tot rea). Stiti de ce nu joaca moldovenii De-a v-ati ascunselea? Pentru ca nu ii cauta nimeni... Exista o lista de aeroporturi pe care pot ateriza, si nici unul nu e din Moldova. Pe lista e: Bucuresti, Timisoara, Cluj-Napoca si Sibiu. Ce Iasi- al trilea oras ca marime, nici macar Constanta- al doile aras. Doar la capitala si in vest. Deci tot la Bucuresti aterizez, oricat de bine mi-ar suna Sibiu... Dar e mai departe cu vreo 50 de km de Bacau fata de Bucale. Asta era vestea proasta. Vestea buna e ca primesc bursa si pe septembrie. Eram panicat ca o sa am multe cheltuieli la final (anulat contracte etc) si nu o sa am bani destui. Primesc si bursa aceea si pentru ca ziua de bursa in septembrie e 26, eu o sa plec undeva intre 27 si 30. Dragi prieteni, daca va e atat de dor de mine nu disperati. Ajunge baiatul acasa in jur de 1 octombrie.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...