Treceți la conținutul principal

Artista

In drumul meu zilnic catre statia de tren, trec pe langa diverse magazine si case. Stradutele de suburbie sunt aglomerate de biciclisti, parinti ce isi duc copii la gradinita, pensionari ce se plimba si din cand in cand cate o mastina. De 21 de luni de cand stau in Hanakoganei, am invatat toate scurtaturile posibile si tai cate o strada principala, ori de cate ori e posibil. Cartiereul e plin de stradute inguste ce se infunda cu cate o casa mare, insa uneori ai sansa sa gasesti o scurtatura.
Pe o astfel de straduta imi place sa imi fac drumul, cu toate ca nu scurtez mult din el. Straduta e ingusta si casele sunt aliniate una langa alta, fix langa carosabil asa ca e foarte usor sa vezi ce se intampla in casa. Acolo, in fiecare zi, ma intalnescu cu o batranica. Fie dimineata, cand iese la plimbare cu cei trei cockeri spanioli pe care ii are, si pe care ii aseaza in cosurile de la bicicleta (doi in spare, unul in fata), sau seara cand se intoarce si scota cateii din cosuri. Uneori, o intalnsec cand e acasa, si sta in fata usi isi picteaza. Pe doua paneze mari aseaza meticulos culori ce candva vor definii ceva. Daca acum o luna nu vedeam decat o mare albastra, acum parca zaresc si o barca.
De fiecare data cand o vad, ii zambesc si ea imi da buna-ziua. Si imi propun sa imi fac curaj sa ii cer voie sa ii fac o poza cu cei trei caini sau pictand. Insa mi-e rusine. Abia am avut curajul sa ii pozez tabloul, intr-o zi, cand nu era nimeni in zona. Ma enerveza ca nu am invatat limba asta nenorocita si nu am cum sa intru in vorba cu ea sa o intreb ce poveste are. Se vede ca e un om deschis, e un artist ce s-a retras cu cei trei caini in suburbie, cautand linistea pentru a crea. As vrea sa-i stiu povestea, insa nu cred  ca o sa am ocazia asta.
Asa ca raman sa-i admir tabloul, sa astept cu nerabdare in fata casei sale si sa ma intreb daca a mai lucrat ceva la el, si poate intr-o zi o sa ma intrebe ea ceva, si asa o sa pornim discutia...

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...