Kichijoji si Inoshira Park
Duminica dupamasa, dupa ce am fost prin Nakano, ne-am indreptat spre Kichijoji. Vroiam sa merg de mult in acest cartier aflat in partea de vest a orasului Tokyo, pentru ca e unul din locurile preferate a unui om drag mie, Raluca, ce mi-a tot propus sa merg cu ea acolo insa nu am apucat niciodata. Cartierul, si in special strada ce duce spre parcul Inokashira arata ca o alta lume. Arhitectura ma duce cu gandul la Spania, si imi da sensaztia de o zona meditareana.
Pentru ca era prma zi frumoasa dupa atata ploaie, si pentru ca incepusera reducerile, strada era animata de oameni ce se plimbau agale, uitandu-se la produsesel scose in fata magazinelor. Cafenelele si restaurantele ce isi deschisesera larg glasvant-urile pareau niste terase acoperite si erau pline de clientei ce admirau vremea buna. Plin de straini si o atmosfera boema. Asta si poate pentru ca sunt cateva galerii de arta, ratecite printre zecile de magazine cu produse indiene sau magazine cu haine hipstaresti (am vazut niste pantalini din material de imbracaminte de canapea... dar erau ingrozitori de scumpi) create de designeri locali.
Parea o alta lume si nu imi venea sa cred, ca la cateva statii de acolo, era acel cartier nebun, Nakano, cu o alta atmosfera si un altfel de public tinta...
Aleea se termina cu niste scari, ce dau in parcul Inokashira. Parcul construit in 1917 a avut ca scop mascarea iazului ce furniza apa cartierului. Insa pauduricea foamrata in jurul iazului si gradina zoologica contruita apoi, au facut ca parcul sa devina foarte popular mai ales cand ciresii sunt infloiti si ii poti adminra din barcutele de pe iaz.
In parc se afla un templu dedicat zeitei hindu Saraswati, numita in japoneza Benzaiten, zeita a cunosterii, bunatatii, stiintei, artei si muzicii ce te ajuta cu banii, sau cel putin pentru asta se roaga japonezii la templul inchinat ei. Astea fiind spuse, va dati seama ca era destul de multa lume pe acolo, in general adulti, majoritatea barbati.
In partea de vest parcului se afla Muzeul Ghibli, muzeu inchinat casei de productie cu acelasi nume, creatoarea unor desene clasice ca Tottoro sau Castle in the Sky. Acolo ma aflu eu azi, si o sa va povestesc destul de curand cum a fost acolo.
Dupa ce am facut doua ore din Kichijoji pana in camin, am aflat ca exista un autobuz, ce pleaca fie de la spital (5 minute de la camin) sau din statia de tren, ce face 20 de minute pana in Kichijoji. Misto, nu? problema cu autobzele e ca nu stiu pe care sa il iau pentru ca nu au nicio informatie in engleza. Dar daca imi dau seama intre timp joi (azi) o sa ma duc la muzeu cu autobuzul.
Pe curand...
Pentru ca era prma zi frumoasa dupa atata ploaie, si pentru ca incepusera reducerile, strada era animata de oameni ce se plimbau agale, uitandu-se la produsesel scose in fata magazinelor. Cafenelele si restaurantele ce isi deschisesera larg glasvant-urile pareau niste terase acoperite si erau pline de clientei ce admirau vremea buna. Plin de straini si o atmosfera boema. Asta si poate pentru ca sunt cateva galerii de arta, ratecite printre zecile de magazine cu produse indiene sau magazine cu haine hipstaresti (am vazut niste pantalini din material de imbracaminte de canapea... dar erau ingrozitori de scumpi) create de designeri locali.
Parea o alta lume si nu imi venea sa cred, ca la cateva statii de acolo, era acel cartier nebun, Nakano, cu o alta atmosfera si un altfel de public tinta...
Aleea se termina cu niste scari, ce dau in parcul Inokashira. Parcul construit in 1917 a avut ca scop mascarea iazului ce furniza apa cartierului. Insa pauduricea foamrata in jurul iazului si gradina zoologica contruita apoi, au facut ca parcul sa devina foarte popular mai ales cand ciresii sunt infloiti si ii poti adminra din barcutele de pe iaz.
In parc se afla un templu dedicat zeitei hindu Saraswati, numita in japoneza Benzaiten, zeita a cunosterii, bunatatii, stiintei, artei si muzicii ce te ajuta cu banii, sau cel putin pentru asta se roaga japonezii la templul inchinat ei. Astea fiind spuse, va dati seama ca era destul de multa lume pe acolo, in general adulti, majoritatea barbati.
Mai multe poze din parc dar si de pe strazile din jurul statiei de tren din Kichijoji, aici |
Dupa ce am facut doua ore din Kichijoji pana in camin, am aflat ca exista un autobuz, ce pleaca fie de la spital (5 minute de la camin) sau din statia de tren, ce face 20 de minute pana in Kichijoji. Misto, nu? problema cu autobzele e ca nu stiu pe care sa il iau pentru ca nu au nicio informatie in engleza. Dar daca imi dau seama intre timp joi (azi) o sa ma duc la muzeu cu autobuzul.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu